Prima intervenţie directă a Camerei are loc în cadrul unei conferințe organizate la Viena cu privire la tariful vamal. Reprezentantul Traugott Binder, postăvar din Sibiu, a insistat pe înfiinţarea de şcoli reale în această parte a Transilvaniei.

La 20 ianuarie 1851 avea loc şedinţa festivă de deschidere a Camerei de Comerţ şi Industrie Braşov în prezenţa oficialităţilor, în frunte cu Franz von Salmen, comitele saşilor care îndeplinea şi rolul de comisar guvernamental şi a unui public numeros

În anul 1852, sub egida Camerei a fost organizată la Braşov cea dintâi expoziţie economică de anvergură, cu prilejul vizitei împăratului Franz losif. Deşi n-a durat decât două zile, această manifestare a constituit un prilej „de a arăta ce poate Braşovul”. Latura expoziţională a constituit un punct forte în activitatea ulterioară a acestei instituţii.

Camera a început analizarea fondurilor de comerţ ale negustorilor, dovedirea mijloacelor de a face comerţ pentru a se putea dobândi dreptul de prăvălie și controlul înregistrării firmelor. În paralel, Camera a publicat cele dintâi date statistice. Astfel, pe teritoriul Camerei erau înregistrate legal 167 de firme comerciale şi peste 1.400 de firme cu caracter industrial, care “ocupau” 8.000 de persoane.

Camera s-a implicat şi chiar a rezolvat probleme ale comunicaţiilor moderne cum a fost telegraful; prima linie telegrafică care lega Braşovul cu lumea a fost inaugurată în anul 1854.
Căile ferate sunt o creaţie exclusivă a Camerei braşovene şi un succes personal al primului ei preşedinte, Karl Maager, considerat de contemporani „cel mai zelos şi mai energic apostol al chestiunii căii rate”.

În 1859 a părut noua lege a meseriilor, bazată pe principiul liberei concurenţe. La 1 mai 1860 guvernul vienez a trecut la aplicarea acesteia, ceea ce a însemnat pentru camere sarcini deosebit de grele: ele erau obligate a efectua toată munca de transformare a breslelor în asociaţii meşteşugăreşti; în paralel meseriaşii care nu făceau parte din bresle erau obligaţi să se înscrie în alte forme asociative. Camera braşoveană s-a străduit din răsputeri să faciliteze această tranziţie dar rezistenţa depusă de breslele încă puternice şi com­plexele probleme apărute la nivel central determină o tărăgănare a lucrurilor. În şedinţa din 3 ianuarie 1860, preşedintele Camerei braşovene saluta aceasta nouă iniţiativă nu fără a face aluzii la întârzierea adoptării ei şi la deciziile adesea contradictorii luate de înaltul Regim: „Acum, după ce chestiunea este rezolvată definitiv după ce au căzut bastioanele de apărare de până acum şi fiecare e avizat la puterea sa proprie, nu mai avem a ne plânge încoace şi încolo fără folos asupra faptului, ci din contră să încurajăm publicul industrial, să cău­tăm şi să aplicăm toate mijloacele potrivite, pentru a-l face capabil de a suporta concurenţa, să salutăm cu bucurie această lege ca unul dintre cele mai însemnate progrese în viaţa economică naţionala a patriei noastre”.

Anul 1868 a însemnat pentru camere un nou cadru legislativ, constituţional, conjugat cu o muncă susţinută de reorganizare; nemulţumit, Ministerul Ungar al Comerţului a convocat la Budapesta o conferinţă a tuturor acestor instituţii pentru a le cere părerea în vederea modificării legii, abia ieşite. Deşi Camera braşoveană a înaintat o serie de propuneri, legea din 1868 a rămas, cu unele amendamente, valabilă până în 1918.

Deşi perioada traversată de Cameră din anul 1890 şi până la sărbătorirea semicentenarului se restrân­ge la un deceniu, se impune o scurta analiză a activităţii ei în contextul unei intense politici sociale şi de refor­me, iniţiată de Gabriel Barosz, ocupantul portofoliului comerţului, supranumit de contemporani „ministrul de fier”. Aceste reforme, asupra lipsei cărora Camera a atras atenţia în repetate rânduri, plasau Ungaria printre ultimele ţări din Europa în acest domeniu.

Astfel, Camera saluta introducerea sistemului de asigurare a lucrătorilor, cerând totodată echilibrarea şi adaptarea la condiţiile specifice fiecărei zone; la fel de încântată se arată de crearea Fondului Industrial şi Comercial pentru Ajutorarea Întreprinderilor Industriale şi Comerciale, care nu putea fi decât în avantajul propriilor ei membri. În acelaşi mod sunt privite şi celelalte iniţiative, ca: legea repausului duminical; casele de sănătate şi reforma şcolilor speciale industriale, în privinţa cărora Camera avea un cuvânt greu de spus: în numai un deceniu suma fondurilor alocate trecea de 25.000 de coroane.

La 2 februarie 1901, Camera sărbătorea o jumătate de secol de existenţă printr-o şedinţă festivă la Casa Sfatului. În discursul său, Carl Fabrizius, preşedintele în exerciţiu a insistat pe buna înţelegere între naţionalităţi şi pe politica nepărtinitoare a instituţiei. S-a toastat româneşte, săseşte şi ungureşte.

Între 1902 şi 1914 Camera braşoveană trebuie să facă faţă unei conjuncturi interne şi internaţionale extrem de complicată, începând de la tulburările politice care au blocat lucrările Dietei maghiare, ceea ce a avut consecinţe negative asupra legislaţiei din domeniul social şi până la criza prelungită, de la anexarea Bosniei şi Herţegovinei, implicând boicotul mărfurilor austro-ungare şi izbucnirea războaielor balcanice (1912-1913). În general, perioadele de depresiune economică (crizele financiare din Turcia, România, America, re­ntele rele, inflaţia, lipsa forţei de muncă, mişcările sociale) au alternat cu cele de avânt economic.

Izbucnirea primului război mondial a determinat profunde schimbări în activitatea Camerei braşovene; nevoită să se adapteze noilor condiţii (încetarea relaţiilor tradiţionale, trecerea de la producţia de pace la cea de război, mobilizarea forţei de muncă, rechiziţii etc.) ea se transformă în organ executoriu al comandamen­tului militar. Important este că şi-a conservat structurile iar din această poziţie a reuşit ca printr-o politică echilibrată să atenueze din efectele distrugătoare ale războiului.
Aprovizionarea armatei cu alimente şi echipamente devine prioritară. În acelaşi timp Camera se de­dică problemelor sociale extrem de numeroase şi grave: meşterii cu diferite grade de invaliditate reveniţi din câmpurile de bătălie erau îndrumaţi către alte meserii iar familiile celor plecaţi pe front erau ajutorate cu ali­mente. Membrii Camerei întocmesc liste referitoare la situaţia tuturor locuitorilor Braşovului, pe cartiere, ur­mând ca acestea să fie analizate de factorii responsabili.

Începe reorganizarea camerelor de comerţ ca urmare a formării statului naţional unitar român. O serie de legi din 1925, 1926 (Statutul Uniunii Camerelor de Comerţ), 1929 (Lege pentru modificarea legii camerei de comerţ şi industrie), 1930 (Statutul Uniunii Camerelor de Comerţ), 1936 (Decret regal pentru fixarea circumscripţiilor camerelor de comerţ şi industrie) vin să îmbunătăţească şi să revigoreze activitatea acestora.

Desființarea camerelor de comerț ca urmare a încheierii celui de-al doilea război mondial și schimbării condițiilor politice și economice. Organizațiile au fost reînființate în 1990, după căderea regimului comunist.

Aniversarea a 165 de ani de la înființarea Camerei de Comerț și Industrie Brașov, cu competență în sud-estul Transilvaniei, prin decret imperial al împăratului Franz Iosef. Tot în 2015, s-au împlinit 25 de ani de la reluarea activității.

În anul 2020 am aniversat 170 de ani de la înființarea Camerei de Comerț și Industrie Brașov, în 1850, prin Decret Imperial al împăratului Franz Iosef. Tot în anul 2020 s-au împlinit 30 de ani de la reluarea activității ca urmare a Decretului Lege nr.139/1990 și mai apoi a Legii 335/2007.

În cei 170 de ani care au trecut de la înființare, perioadele de dezvoltare economică susținută au alternat cu perioade grele din punct de vedere social și economic. Camera de Comerț și Industrie Brașov a continuat însă să funcționeze și să reprezinte puntea între decidenții politici ai vremurilor și mediul de afaceri, contribuind astfel la dezvoltarea zonei Brașovului.

Prin excelenţă, Camerele de Comerţ din întreaga lume sunt un simbol al economiei de piaţă, iar autonomia lor înseamnă însăşi libertatea economică a fiecărui participant la realizarea peisajului comercial în cea mai largă accepţiune.